O aplictie simplã de control al accesului presupune urmãtoarele elemente fizice si functiuni:
• un punct de acces controlat electromecanic
• un element de identificare (cititor de tag-uri,
identificator biometric, etc). – pentru a permite
accesul unidirecþional (intrare)
• un buton de deschidere pentru iesire
• un controler în care sunt memorate elementele
de identificare.
O astfel de aplicatie simplã permite controlul unidirectional al accesului, restrictionând accesul persoanelor neautorizate, dar singura informatie oferitã este cine a intrat sau a permis accesul în zona restrictionatã si când (în conditiile în care controlerul este conectat la o statie de lucru pe care ruleazã un program dedicat). În analizele post-eveniment aceste informatii sunt insuficiente, iar în cazul obiectivelor cu grad ridicat de risc total inadecvate. Din acest motiv, toate sistemele dedicate de control al accesului, permit (sau ar trebui sã permitã) urmatoarele
functiuni, pornind de la controlul bidirectional al accesului.
1. Definirea zonelor de acces si introducerea functiei de anti-passback (APB ). O zonã de acces este o arie delimitatã, cu una sau mai multe cãi de intrare/ iesire, toate controlate. Functia APB restrictioneazã accesul multiplu unidirecþional al unui utilizator, ceea ce se traduce prin faptul cã dacã un utilizator a intrat în zona APB , el trebuie sã iasã din zonã înainte de a i se
permite accesul din nou. Aceastã functie previne utilizareaincorectã (sau frauduloasã) a sistemului de controlal accesului si permite generarea de rapoarte utile atât pentru managementul securitãtii obiectivului cat si pentru managementul de personal.
2. Numãrarea de persoane în zona APB . Introducerea acestui counter permite dezvoltarea unor functiuni de securitate speciale, atât pe partea de control al accesului cât ºi pe partea de sistem antiefractie. Sistemul de control al accesului poate limita numãrul de persoane din zona APB sau poate fi utilizat pentru implementarea unor functii de automatizãri în functie de gradul de ocupare a zonei. Ca exemplu deosebit de util pentru beneficiari, în cazul în care gradul de ocupare a spatiului este zero, anumite instalaþii electrice (ventilatie, iluminat) pot fi oprite iar sistemul antiefractie poate fi activat (utilizând o zonã de “switch”). Pentru sisteme
de înaltã securitate se pot dezvolta aplicaþii speciale cum ar fi “dead man trapp” – capcana mortului - care lucreazã astfel: în cazul în care zona APB nu este ocupatã, dacã sistemul antiefractie detecteazã miscare atunci alarma este declansatã instantaneu. În cazul în care gradul de ocupare este diferit de zero si sistemul antiefracþie NU detecteazã miscare pentru un interval de timp pre-definit (sã spunem 10 minute) atunci este declansatã alarma. O astfel de functiune este utilã spre exemplu pentru camere de pazã /dispecerizare, în cazul unui atac în care dispecerul a fost imobilizat din exterior:
El este inregistrat în zona APB dar va genera prininactivitate fizicã o alarmã dupã scurgerea intervalului de timp prestabilit.
3. Restrictionarea accesului pe intervale de timp. Aceste funcþiuni sunt deosebit de importante pentru buna desfasurare a fluxului de persoane. Restricþionarea se poate face la nivel de element de acces (usã controlatã) sau pe grupuri de utilizatori.
4. “Reason code”. Un alt mod de restrictionare, derivat din accesul dual, element de identificare + PIN (cod personal numeric), presupune introducerea unui cod de 2 cfire, de exemplu pentru motivul pentru care este utilizatã calea de acces. Aceastã functie poate fi corelatã cu restricþionarea accesului pe intervale de timp. Sã luãm ca exemplu cazul unei intreprinderi la care accesul personalului este restrictionat bidirectional. În intervalul de timp în care personalul trebuie sã soseascã la serviciu, intrarea poate fi efectuatã doar pe baza de cartelã de identificare. Dupã începerea programului, accesul poate fi restrictionat la cartelã + “reason code”, adicã un cod predefinit pentru motivul pentru care persoana a sosit dupã începrea programului: sã zicem”
- 01 pentru întârziere, 02 învoit cu permisiunea conducerii,
- 03 pentru cã persoana a vizitat în prealabil un client,
- 04 pentru aprovizionare, etc. Aceste coduri permit
Aceste coduri permit obtinerea de rapoarte extrem de utile pentru managementul
personalului.
5. Definirea de trasee obligatorii.
6. Managementul lifturilor si multe alte aplicatii.
Rapoarte
Cel mai obisnuit raport se referã la tranzactiile din sistem (prin tranzactie se înþelege atât accesul cât si respingerea accesului unui utilizator). El poate fi generat pe zi, locatie, utilizator, etc. Localizarea unei persoane – în functie de structura sistemului si de restrictionãri, un utilizator poate fi localizat pe baza ultimei tranzactii efectuate.
Rapoarte de managementul personalului – rapoarte de prezentã sau absenteism, numãr de ore lucrate în zone APB, etc. adica pontaj.
O altã categorie de rapoarte se referã la utilizatorii sistemului (cei care au acces la programarea cardurilor de acces, a dispecerilor, etc.). Diferiþi utilizatori ai sistemului pot avea drepturi diferite: de ex. dispecerii pot emite doar carduri de vizitatori, programarea utilizatorilor obisnuiþi fiind efectuatã doar de managerul de securitate. Sistemele trebuie sã permitã generarea de rapoarte de audit, din care sã rezulte cine si când a programat sau a modificat accesul unui utilizator sau vizitator.
Utilizând baze de date relaþionale si comunicaþia prin Internet, sistemele pot fi extinse la un numãr impresionant de puncte de acces, site-uri, cu management local dar cu bazã de date centralizatã, fãcând din sistemul de control al accesului un instrument modern, nu numai de asigurare a securitãþii cât ºi de management de zi cu zi al personalului.
